Abstract


In this project we intend to discuss the relationship thinking–action from a perspective combining methods and approaches pertaining to several philosophical disciplines (the main method will be the phenomenological-hermeneutical one). Our goal is to explain the ethico-political relevance that thinking has for action in a more originary way than through the traditional dichotomy theory–practice (which, from Plato onwards, favours contemplation, theoria, to the detriment of praxis). Given that an ethical action and an authentic political one always engage others, our goal is to interpret the relation of thinking to action otherwise than as a theoretical guidance of interaction, i.e. a guidance coming from the outside of the sphere of human interactions. We will start from the Heideggerian interpretation of thinking – for Heidegger offers the most radical critique of the dichotomy theory–practice – and from Arendt’s interpretation of action, which will help us to develop Heidegger’s critique, which does not thematize enough the individuality in the context of human plurality and does not interpret action as inter-action. Our project opposes those approaches which (under the influence of Lévinas, Habermas or Arendt) argue that Heidegger’s philosophy would be anti-ethical and anti-democratic: with the help of contributions from authors such as Ricoeur, Derrida, Nancy and Raffoul, we will show that it can be a starting point for thinking and acting ethically and politically.


În acest proiect ne propunem să discutăm relaţia gândire–acţiune dintr-o perspectivă ce va combina metode şi abordări ce aparţin mai multor discipline filosofice (cea principală fiind metoda fenomenologic-hermeneutică). Scopul nostru e să explicităm relevanţa etico-politică a gândirii faţă de acţiune într-un mod mai originar decât prin intermediul dihotomiei tradiţionale teorie–practică (ce presupune, încă de la Platon, privilegierea contemplării, theoria, în detrimentul praxisului). Dat fiind că o acţiune etică sau autentic-politică îi angajează întotdeauna pe ceilalţi, scopul nostru e să interpretăm raportul gândire–acţiune altfel decât sub forma îndrumării teoretice a interacţiunii, i.e. a unei îndrumări venite din afara sferei interacţiunilor umane. Vom porni de la interpretarea heideggeriană a gândirii (deoarece Heidegger realizează cea mai radicală critică a binomului teorie–practică) şi de la interpretarea acţiunii oferită de Arendt, care ne va ajuta să ducem mai departe critica heideggeriană, care nu tematizează suficient individualitatea în cadrul pluralităţii umane şi nu explicitează acţiunea ca inter-acţiune. Proiectul nostru se opune abordărilor care (sub influenţa criticilor aduse de Lévinas, Habermas sau Arendt) susţin că filosofia lui Heidegger ar fi anti-etică şi anti-democratică: cu ajutorul contribuţiilor unor autori precum Ricoeur, Derrida, Nancy sau Raffoul, vom arăta că ea poate reprezenta un punct de plecare pentru a gândi şi a acţiona etic şi politic.

Alexandru Dragomir – Institute for Philosophy's site